Location check. Despre turism și interferențe.

3 zile, 1170 de km , un castel, un lac, mai multe hoteluri. Discuții până târziu în noapte, glume, negocieri, căutări intense. Echipa Metzler:Vater München și București a făcut primul location check pentru marele eveniment din luna iunie, când 200 de distribuitori ai unei mari companii de software se vor distra pentru un weekend la Castelul Corvinilor de la Hunedoara și prin împrejurimi. Am avut plăcerea să fac pe ghidul, pe translatorul, pe negociatorul. Să văd hoteluri, campinguri, restaurante. Să analizez împreună cu noii mei colegi germani locațiile cele mai potrivite, să gândim și să răzgândim câte un detaliu, aparent nesemnificativ, dar foarte important. Am făcut nenumărate drumuri între Geoagiu Băi, Hunedoara, Deva și lacul de la Cinciș, locuri dragi mie.  Am discutat cu directorii de hoteluri, cu administrația castelului, cu oamenii de pe stradă.
Am văzut oameni care se chinuie să facă turism, să aducă străini în țara noastră, chiar și în încercatul județ Hunedoara, cu ruinele industriale, fabricile devastate și funinginea de pe acoperișurile caselor. Dar care nu reuseșc pentru că nenorocita de șosea (DN 7, favorita mea) este în starea în care este, iar autostrăzile și centurile rămân încă vise îndepărtate. Sau care au investit milioane în hotelurile lor, au refăcut baze de tratament, și-au școlit personalul (Germisara la Geoagiu Băi e o revelație în mijlocul tristeții și nepăsării din jur) și oferă un raport preț-calitate imbatabil, dar care suferă pentru că de la fereastra camerelor turiștilor li se oferă priveliștea altor hoteluri dărăpânate, cu geamuri sparte și abandonate sau a unor construcții îndoielnice, de cele mai multe ori rămase neterminate.
Am văzut și proprietari de pensiuni pe malul lacului de la Cinciș, care se laudă cu papanașii lor zice-se senzaționali, dar care uită să adune tonele de gunoaie din propria bătătură, spunând că vara va fi mai frumos, pentru că atunci vor fi pomii verzi, și nu se vede mizeria.
M-am convins a mia oară că există, totuși, un potențial imens, care rămâne neexploatat și se irosește ireversibil. Din cauza prostiei, delăsării, nepăsării, a neexistenței unor inițiative logice, coerente și concrete. Din cauza faptului că nu ne deranjează mizeria, că am uitat să facem curat, că ne amăgim cu faptul că e suficientă panorama, cu adevărat irezistibilă, a Retezatului înzăpezit, chiar dacă aceea e departe, iar sub ochii noștri înoată nestingherite PET-uri și pungi de plastic.
Județul Hunedoara nu este un centru turistic. Nu găsești la Deva sau Hunedoara hoteluri cu capacități foarte mari. Cu excepția Germisarei niciun stabiliment nu poate găzdui peste 200 de persoane la un nivel de patru stele. Mare păcat, aș zice, pentru că la nord și sud de Mureș ai ce vedea… de la castelul Corvinilor, amplasat apocaliptic în peisajul aproape selenar al ruinelor socialismului industrial, la cetățile dacilor și bisericile din Ținutul Pădurenilor și din Țara Hațegului, muzeul aurului de la Brad și altele. Ca să nu vorbim de natură… Retezatul, lacurile glaciare, Parângul, Valea Jiului, Mureșul, Grădiștea Muncelului…
Îmi place în Hunedoara. Banatul s-a terminat la Deva, dar parcă nici Ardealul n-a început cu adevărat, ca să-l parafrazez pe Eginald Schlattner. Țara Hațegului nu e ardelenească. Hunidora, cum se spunea pe vremuri, e interferență. Interferențele au un farmec aparte. Întotdeauna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu