Ascultarea si comunicarea corecta cu copiii

Ca adulti, am sesizat ca avem tendinta sa luam decizii in numele copiilor, sa alegem intotdeauna pentru ei si sa nu ii ascultam pentru simplul motiv ca sunt …copii. In discutiile adultilor, interventiile copiilor sunt de foarte multe ori ignorate, trecute prea usor cu vedera sau au pateu de raspunsuri evazive ori scute interventii de genul ” da mama, da, plimba-te acolo cu bicileta sau ”joaca-te frumos”, totul ca si cum nu ar fi auzit nevoia, intrebarea sau cerinta copilului.

Adresarea catre copil este mai mereu incadrata in anumit clisee, tipare clasice si rareori personalizata. Copilul nu este practic ascultat dar i se ofera raspunsuri sau i se adreseaza cerinte ori alte intrbari fara a i se rezolva si lui necesitatea. Copilului i se vorbeste despre lucruri pe care parintele le considera „bune” si „educative” dar nu i se vorbeste niciodata despre lucrurile pe care el doreste sa le discute pentru ca sunt ,poate, considerate nepotrivite la fel cum nu i se ofera explicatii multor nelamuriri sau curiozitati pentru ca parintelui ii este rusine sa discute despre ele sau mai mult, pentru ca evita pe cat posibil ca cel mic sa le descopere. Din pacate metoda este una gresita. Teama ca cel mic poate afla lucruri nepotrivite varstei lui vine din constientizarea adultului, acelor lucruri. Copilul insa le aude, nu le stie semnificatia iar discutiile espre acesea sunt trecatoare si specifice varstei. Raspunsurile, pe cat posibil pe intelesul lor, ajuta si nu sunt periculoase. Sunt practic situatii complicate de adulti, mult mai simple in realitate. Conflictul genertiilor cred ca se naste tocmai din aceasta lipsa de counicare care izvoraste di nsuperiotatea varstei: daca e mic si eu sunt mare, el va asculta de mine, nu eu de el. Si totusi intotdeauna avem ceva de invatat de la toti, unii de la ceilalti, indiferent de varsta sau pregatire.

In plimbarile de seara prin parc vad multi parinti care ies ca din inertie cu copilul in parc discutand prins afaceri, despre noile implementari, soft-uri si alte probleme de la locul de munca in timp ce copilul merge pe langa ei si ii trage de mana, pune intrebari si ii striga necontenit. Un ''mami'', ''mami'', ''mami'', care nu are un raspuns decat tarziu, printr-un simplu ”da, mami, joaca-te acolo”. Copilul ramane cu necesitatea atentiei si comunicarii si in cel mai rau caz, mai ales astazi, dezvolta autism tardiv, ADHD care ii consuma energia si-i perturba concentrarea si randamentul sau afazie, toate tratandu-se costisitor si costand mai ales timp si presiune. O buna comunicare este necesara intre copil si parinte pentru o dezvoltare emotionala sanatoasa si evitarea dezvoltarii de catre cel mic a unei lumi imaginare paralele in care sa se refugieze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu